Istoria calculatorului (partea I)

Calculatorul este răspunsul pe care omenirea îl căuta încă de la început, pentru dezvoltarea societăţii moderne. Dar cu toate că, calculatoarele sunt foarte performante în prezent, mulţi dintre noi omitem să le folosim la capacitatea lor. Azi, puterea de procesare a unui “smartphone”, fiind la un nivel, pe care la începutul anilor ‘90 era greu de imaginat.

Calculatorul își regăsește mai adânc una dintre rădăcini în anul 1820, când Charles Babbage a dezvoltat o maşină care efectua calcule analogice. Acest aparat mecanic, era cel mai complex dispozitiv care a existat la acea vreme. Dar trebuie să avem în vedere că, oamenii au folosit diferite tehnici de a număra, de a construi baze de date, chiar dacă acestea erau foarte primitive.

Ideea calculatorului are temelii foarte vechi, la început, oamenii memorau pe degete informaţii simple, ca apoi să apeleze la pietre de dimensiuni diferite pentru a face calcule foarte primitive. Printre altele primul dispozitiv se crede că a fost sub forma unor beţe de numărat.

Spre exemplu, Cornul Abudenței reprezintă numărul unor lucruri, care de fapt erau nişte forme de lucru, probabil cu acestea se numărau animale, produse agricole.

Din anul 2400 î.e.n se folosește Abacul. Abac pe care, probabil încă și acum copii din clasele primare îl mai utilizează și pentru a aduna sau scădea. Aşadar chiar dacă unele dispozitive par irelevante în prezent, ele încă se mai folosesc pentru că, sunt uşor de înţeles și de către copii.

Antichitatea și Evul Mediu au dezvoltat multe calculatoare analogice, unele dintre ele au ajutat la calcularea datelor astronomice. Acestea au fost construite în Grecia antică, dar în era noastră sunt cunoscute câteva calculatoare mecanice care au fost folosite pentru calcule, ca și invenția inginerului arab Abū Rayhān al-Bīrūnī din anul 1000.

Totuşi primul calculator, este unul analogic programabil – inventat de Al-Jazari în anul 1206. Ceasul astronomic era denumit „Ceasul din castel”. Calculatorul lui AL-Jazari afişa orbitele Lunii și Soarelui. De asemenea, afişa și zodiacul. Arătătorul ceasului în formă de semilună se deplasa de-a lungul unei porți, determinând deschiderea uşilor automată la fiecare 60 de minute.

La acea vreme, Al-Jari s-a gândit să ofere și un mic spectacol, astfel cei 5 cântăreți care erau frumos ciopliți, își dădeau drumul la “glas” atunci când erau loviți la propriu de un braţ activat de un arbore cu came ataşat unei roți cu apă. Pentru a seta modificarea duratei zielei și a nopţii în perioada unui an, “Ceasul din castel” putea fi reprogramat.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_ma%C8%99inilor_de_calcul

Partea a II-a urmează să o găsiți aici.

Articol scris de Dorel Puchianu.

Sursa imagine articoledepetrecere.ro.

Comments

comments